sau "Cum şi unde zicem bancuri..."

Cu toţii am auzit (sau ne-am auzit) zicându-se replici de genul:
-Eu nu ştiu prea bine să povestesc bancuri...
-Eu nu pot să ţin minte bancuri...
-X sau Y le zice aşa de bine...

Cu toate astea ştim cu toţii ca oricine poate să facă asta dacă vrea. Talentul de povestitor este şi el important dar nu întotdeuna necesar.
Deci să trecem acum la bancuri.
Locul ideal de a povesti bancuri este o grupă de oameni care tocmai spun bancuri. Fii întotdeauna atent la cei care sunt mai apreciaţi în aceste grupe; de la ei poţi învăţa multe lucruri. De exemplu cum introduc un banc sau cum întăresc efectul acestuia prin gesturi şi mimică. Foarte importante sunt gesturile cu mâinile şi expresiile feţei la povestirea unui banc.
Nu începe niciodată un banc cu miezul acestuia şi nicidecum cu poanta acestuia. Nu începe niciodată cu: "Îl ştiţi pe acela cu...?". În loc de asta poţi începe direct cu bancul însăşi. Dacă unul dintre cei prezenţi zice: "Pe ăsta îl ştiu deja!" nu trebuie să te laşi descurajat; povesteşte mai departe. Dacă mai mulţi zic acelaşi lucru trebuie să întreupi povestirea bancului, pentru că probabil că majoritatea îl ştiu deja. Povesteşte mai departe numai dacă acest lucru este cerut de cei prezenţi.
Atâta timp cât bancurile vor fi spuse unul după altul (de către cei din grupa) încearcă să fi ceva mai cumpătat. Dacă cineva a dat greş cu un banc care nu a fost atât de bine recepţionat, şansa ca cel spus de tine să fie bine primit e mult mai mare. Nu poveştii mai mult de un banc (maxim două unul după altul). Foloseşte sistemul ping-pong astefel nu rişti să ieşi prea tare în evidenţă.
Încearcă să eviţi bancurile extreme (prea brutale sau cu limbaj pornografic). Condu astfel discuţiile în grupa încât să ajungi la bancurile dorite; sau şi mai bine foloseşte temele care tocmai sunt discutate sau anumite replici ale celor prezenţi pentru a-ţi introduce bancurile.
Atunci când foloseşti personaje reale pentru bancurile tele atunci încearcă să foloseşti numai pe cineva dintre cei prezenţi sau fă asta în aşa fel încât să se recunoască de departe că nu este vorba de realităţi ci numai de bancuri. Ideea este de a spune bancuri nu de a răspândi zvonuri şi bârfe. Cel luat în bancuri ar trebui însuşi să poată să radă despre bancul spus. Chiar dacă se încruntă puţin cel atins este încă în regulă. Dar atenţie, să nu se supere de-a dreptul. Dacă ai trecut puţin această graniţă şi este prea târziu poate o scuză este binevenită. Totuşi există o excepţie de la aceata regulă: anume dacă bancul îl atinge pe unul cu gura prea mare care oricum nu este iubit în grupa. Dar atenţie! Astfel de persoane pot, de obicei, foarte bine şi uşor să lovească înapoi.
Şi întrebarea este de unde să auzim bancuri noi? Pe internet există câteva situri bune de bancuri. Caută şi le vei găsi.
În afară de asta exista posibilitatea de a te abona la o listă de bancuri şi să primeşti via E-Mail câteva bancuri noi (sau mai puţin noi) pe zi. Foarte bune sunt şi "newsgroups"-urile:
alt.tasteless.jokes
de.alt.jokes
dar aici condiţia obligatorie e să ştii limba engleză sau germană şi să ai răbdarea (ca mine) să traduci şi să adaptezi aceste glume în limba romană. Atenţie însă nu toate glumele pot fi traduse!
Alte surse pot fi diferite ziare sau publicaţii dar cea mai importantă sursa de bancuri ramâne transmiterea lor din gură în gură.
În cele mai multe cazuri problema nu este să afli bancuri noi ci să ţi le aminteşti. Hai să ne aducem aminte de şcoală. Ce faci când vrei să îţi aminteşti ceva? Îţi notezi pe o ciornă. Să scrii bancuri întregi pe ciorne nu are nici un sens, dar acestea pot fi notate şi numai ca idei pentru memorare. Restul îţi vei aduce aminte automat...
Un adevărat povestitor de bancuri este doar acela care spune din când în când un banc (dar de calitate). Aceasta face să crească buna dispoziţie şi când lumea este bine dispusă funcţionează totul mai bine. Dar nu fă asta prea des altfel toată treaba îşi va pierde farmecul.
Sper ca această mică notă să vă ajute să deveniţi un (mai bun) povestitor de bancuri.